Articol bazat pe podcastul Se Întâmplă Acum, cu Tudor Barbu, la care a participat și Alexandru Tudose, Manager AGMI.
Un an cu ploi multe și cu transport insuficient a arătat din nou cât de mult contează spațiul de depozitare în agricultură: recolta există, dar nu are unde să stea.
Recoltarea sub presiune
Ploile au îngreunat recoltarea grâului. Aproximativ 95% din producție se exportă, în principal pe mare, iar mijloacele de transport nu au fost suficiente. Sute sau chiar mii de hectare au rămas nerecoltate, iar în noiembrie unii fermieri aveau încă floarea-soarelui pe câmp.
Fermierul nu poate alege momentul vânzării, pentru că are de plătit bănci și furnizori și trebuie să vândă imediat după recoltare. Cât timp transportul este la îndemână, iar marfa are unde să ajungă, lucrurile merg. Dacă transportul se scumpește (au fost date ca exemplu 1.500–2.000 de lei pentru 20 km) sau vine o ploaie înainte de terminarea recoltării, câștigul bugetat se topește.
Un stoc tampon, adică un spațiu în care marfa poate sta o vreme, permite să vinzi o parte mai târziu, când cererea este mai bună, inclusiv iarna. Fără el, fermierul este obligat să vândă tot ce recoltează exact în momentul recoltării.
Capacitatea de depozitare
Înainte de 1990, sistemul funcționa diferit. O mare parte din cereale mergea în zootehnie, iar surplusul se schimba pe resurse precum petrolul sau fosforul pentru îngrășăminte. Existau capacități de depozitare suficiente, inclusiv pentru rezerva de stat. Silozurile de atunci au fost vândute și demolate.
Astăzi, capacitatea autorizată este de aproximativ 27 de milioane de tone, față de o producție de circa 31 de milioane de tone. Mai contează și cine are acces la ea: aproximativ 4,7 milioane de hectare sunt lucrate de fermieri mici, care nu au spații de depozitare.
Cine mai investește în depozitare
Până acum câțiva ani, apetitul pentru depozitare, cel puțin pentru stoc tampon, era mai larg și include chiar fermieri mici. În ultimii ani, pe fondul schimbărilor economice și geopolitice, mulți au amânat decizia de a investi.
Fermierii mari au înțeles că trebuie să-și asigure stocul tampon și fluxul și gândesc pe termen mediu și lung. Cei mijlocii fac eforturi, iar cei mici au ieșit în mare parte din această zonă.
Dacă o decizie se amână ani la rând, momentul poate fi pierdut: agricultura nu se mișcă rapid, dar economia din jur merge înainte.
Siloz vertical sau hală semirotundă
Cele două soluții răspund unor nevoi diferite:
- Silozul vertical (celule) se potrivește fermelor foarte mari, unde mecanizarea și automatizarea fac diferența. Pentru a se amortiza, are nevoie de un rulaj de aproximativ trei ori capacitatea de magazinare, iar cerealele nu pot sta în el, de regulă, mai mult de șase luni.
- Hala semirotundă permite depozitarea pe o perioadă mai lungă, de aproximativ un an.
Alegerea depinde de dimensiunea fermei și de cât de repede se rotește marfa.
Cum funcționează halele semirotunde
Tehnologia are origine americană: a fost concepută pentru teatre de război, ca structuri premontate care se montează rapid. A fost preluată ulterior de China, iar astăzi sunt întâlnite și în Franța și în Spania.
Avantajele ei:
- Fără stâlpi interiori. Se pot realiza deschideri de peste 30 m.
- Montaj rapid. Vara, un acoperiș de aproximativ 1.000 mp se montează în circa o săptămână. Iarna durează cu aproximativ două zile mai mult.
- Durabilitate. Există hale cu peste 20 de ani de utilizare, în stare foarte bună.
- Agrement tehnic. Sistemul constructiv are agrement tehnic emis prin INCERC București, reînnoit o dată la trei ani.
Tabla folosită provine din Uniunea Europeană. Cea din Turcia are taxe mari de acces în Uniune, iar cea din China vine pe mare, cu termene de livrare incerte. Un beneficiar nu poate fi rugat să aștepte încă trei luni.
Construcții pentru ferma zootehnică
O fermă zootehnică are nevoie de spații de depozitare pentru cereale, porumb și furaje, dar și de hale pentru animale. Acestea din urmă se realizează de regulă pe structură metalică (ferme și grinzi), cu acoperire din panouri sandviș sau din tablă.
Un exemplu este o fermă zootehnică construită de la zero pe un teren agricol lângă Craiova. Ea cuprinde un spațiu de depozitare pentru cereale de aproape 2.000 mp și un grajd de aproximativ 1.500 mp.
Procesarea: de la materie primă la produs
România exportă cereale și importă produse procesate. Grâul se cumpără la poarta fermierului la un preț mic în comparație cu pâinea din magazin, care este în mare parte congelată și din import. Se estimează că aproximativ 75% din alimentele din supermarket vin din import.
Procesarea locală a cerealelor și dezvoltarea zootehniei ar valorifica producția în țară. Până atunci, orice problemă pe rutele de export, inclusiv cele din Marea Neagră, se resimte direct la fermier. Pentru anul viitor sunt anticipate dificultăți la exportul de cereale.
Cooperative și asociere
Există cooperative agricole mari care funcționează bine. Altele au fost înființate doar pentru punctajul suplimentar din proiectele cu fonduri europene și nu au continuat.
Fermierii mici ar avea cel mai mult de câștigat dintr-o asociere: ar putea împărți costurile de cântărire, de depozitare și de negociere. Totuși, ei sunt cei care s-au asociat cel mai puțin.
O propunere discutată este ca subvenția pe hectar să țină cont de asociere. În prezent, o fermă de 4.000 ha și parcele foarte mici primesc sume apropiate la hectar, ceea ce nu încurajează unirea.
Predictibilitatea, condiția investiției
O investiție în depozitare sau într-un utilaj se amortizează în ani și intră într-un plan de afaceri. Acesta presupune reguli stabile și o strategie națională pe 8–10 ani, care lipsește. Când regulile se schimbă din mers, planul se dezechilibrează. Exemple:
- 3% din subvenții au fost reținute pentru secetă, iar compensarea a presupus dosare și drumuri repetate la APIA;
- rambursarea accizei la motorină a scăzut de la circa 2,74 lei pe litru la 1,90 lei pe litru;
- subvențiile sosesc cu întârziere sau în sume diminuate, cu clarificări repetate.
Finanțare
Agricultura și construcțiile se află la intersecția a două domenii pe care băncile nu le mai consideră atractive. O explicație discutată este că băncile pot împrumuta statul cu risc mai mic și cu dobândă bună, în loc să finanțeze antreprenori.
Birocrație și digitalizare
Volumul de acte cerut fermierilor și constructorilor, cu norme și clarificări succesive, consumă timp care ar trebui să meargă în producție. Unii consideră că aceasta împinge o parte din activitate spre economia gri. Din fondurile PNRR, circa 21% sunt alocate digitalizării, dar în instituții dosarul pe hârtie continuă să circule.
Forța de muncă în construcții
Sudorii și lăcătușii cu experiență se apropie de pensie, iar noile generații vin în număr mai mic și cu mai puțină experiență.
Șantierele lucrează simultan în mai multe județe, iar fluctuația personalului afectează termenele: un acoperiș planificat pentru opt zile depinde de prezența întregii echipe. Absența unui om înseamnă o zi în plus pentru toată echipa și un transport suplimentar.
Ca soluție de predictibilitate, unele firme au testat muncitori din Asia, de exemplu din Sri Lanka, cu contracte standard. Obiectivul principal rămâne să existe oameni pe care te poți baza și ca banii să rămână în țară.
În agricultură apare și problema pregătirii: utilaje de sute de mii de euro sunt uneori date unor operatori fără pregătire. Se discută mai mult despre salarii decât despre productivitatea muncii, deși ea se reflectă în costuri, în termene și în cât poate plăti o firmă.
Concluzie
Fără spațiu de depozitare, fermierul vinde sub presiune, când are cele mai puține opțiuni. Hala semirotundă este o soluție de depozitare orizontală: se montează rapid, nu are stâlpi interiori, iar halele existente au depășit 20 de ani de utilizare. O decizie de investiție se ia însă mai ușor într-un cadru predictibil.
Vezi mai multe despre hale semirotunde și proiectele noastre.








